accepted name (2005):

Paeonia tenuifolia

1953

Nyárádi

P. tenuifolia L. Syst. nat.ed. X (1759) 1079, Sp. pl. ed. II (1762) 748, ampl.; Schipcz. in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 34. - Exs.: HN nr. 5001; FEAH nr. 2080; FRE nr. 249. - Ic.: Pl. 66, fig. 1, la; Hay. Pflzdecke. (1916) 525; Roch. Pl. Ban. (1828) tab. XII, fig. 26.

Tuberculi radicali mari, alungiti, scurt pedunculati, de obicei goi la interior. Tulpinã neramificatã, de 10—50 cm înãltime, sulcatã, glabrã, uniflorã (rar biflorã). Frunze ternat multipartite, cu segmente îngust liniare, late de 1—2 mm, sau mai rer Ingust lanceolate, late de 3—8 (10) mm, de obicei glabre, pe dos glaucescente. Caliciu persistent, de obicei din 6 sepale verzi rosietice. Petale 7—8 (10) lat ovate, lungi de cca 4—5 cm aau mai scurte, purpurii intunecate. Filamentele staminelor purpurii. Antere scurte, galbene. Folicule 2—4 (foarte rar 1 sau 5), erectslab îndoite, dens, catifelat pãroase, surii sau purpuriu sure. Seminte alurgit ovoide, negre-brune, lucitoare. IV—V.

Statiunea. Pe coline ierboase si locuri însorite, în zona de stepâ, .sporadicã.

Rãsp. în tarâ: Reg. Cluj: Zâul de Câmpie (r. Ludus). Reg. Craiova: Turnu Severio pe la Crihala spre Bresnita. Reg. Galati: Greci (r. Mãcin). Reg. Constanta: Basarabi (r. Constanta).

Variabilitatea speciei

1 a Tulpinã scundã (— 20 cm). Flori mici, cu petale scurte (— 2cm)

f. parviflora Huth in Engl. Jahrb. XIV (1871) 271. — Impreunã cu tipul.

1 b Tulpinã mai înaltâ (20 — 50 cm). Flori mari, cu petale mai lungi de 2 cm.......... 2

2 a Lacinii liniare, late de 1 — 2 mm ............................................ 3

2 b Lacinii lanceolate, numai câteva ± liniare, late de 3 — 6 (8) cm

f. Biebersteiniana (Rupr.) N. Busch Fl. cauc. crit. III. 3 (1901) 9. -

3a Majoritatea laciniilor liniare, late de 1 — 2 mm, de obicei lungi de 1,5 — 3cm

f. normalis A. Nyár. f. nova. in Add. pag. 675. —

3 b Majoritatea laciniilor filiforme, late pânã la 1 mm, lungi numai cât jumãtatea celor tipice

f. brevifolia (Prod. et Borza) Borza Consp. Fl. Rom. 1 (1947) 94. —

P. tenuifolia var. brevifolia. Prod. et Borza Consp. Fl. Dobr. in Bul. Acad. Stud. Agron. V, 1 (1935) 278, Sep. pag. 106. — Basarabi (r. Constanta).

Intrebuintãri. In unele locuri se cultivã ca plantã ornamentalã. Hiberneazã în toatã tara fãrã sã fie acoperitâ contra frigului.

0 b s. Genul Paeonia cuprinde cca 15 specii, cu centrul de râspândire în Asia centralã si de E. Cele mai multe sunt plante ornamentale folosite în horticulturã, cultivate în diferite forme, mai ales cele cu flori pline. Dintre speciile mai frecvent cultivate amintim P. albiflora Pall, cu flori albe, originarã din Japonia, China, Siberia; P. Wittmanniana Hartw., cu flori galbene, originarã din Persia, Crimeea; P. arborea Donn., originarã din China si Japonia, cu flori rozo, marisau foarte mari (var. Moutan (Sims.)), cu tulpinâ lemnoasã, ramificatâ, înaltã de 1 — 1,5. m si frunze cu foliole ovate si lobate la vârf.

R ã s p. g e n.: Peninsula Balcanicâ, stepele Ucrainei, Crimeea, Caucaz.

Carsten Burkhardt's Web Project Paeonia - The Peony Database

TTTT06

TTTT07

TTTT08